Tranziția adolescentului, reprezintă o perioadă unică, însoțită de provocari și oportunități.

Conform teoriei psihologului Erik Erikson, adolescentul se află în etapa Identitate vs. Confuzie de rol. Adolescentul începe să experimenteze și să-și dezvolte identitatea, trecând din etapa copilăriei, în care era dependent de părinți, la independență.

Majoritatea adolescenților întâmpină dificultăți. Schimbările de dispoziție, problemele de comunicare și cele școlare sunt cele mai frecvente în această etapă.

Însă, uneori, suferința unui adolescent sau dificultățile emoționale prin care trece acesta ar putea fi atât de ridicate încât ajutorul unui psihoterapeut devine necesar. Chiar și câteva sesiuni de terapie individuală sau de grup pot face o mare diferență pentru bunăstarea generală a adolescentului.

Adolescenții pot beneficia de întâlnirea cu un terapeut pentru a discuta despre o varietate de subiecte, de la probleme de relaționare, la întrebări despre identitatea sexuală.

Iată câteva dintre motivele pentru care adolescenții merg la terapie:

  • Tulburările de dispoziție (iritabilitate, tristețe, retragere socială, depresie);
  • Tulburările de anxietate (îngrijorare excesivă, diferite fobii, temeri);
  • Probleme de comportament (agresivitate, încălcări repetate ale regulilor, minciuna);
  • Abuzul sau dependența de substanțe;
  • Stresul (presiunea pe care o resimt de a obține rezultate bune la teste, examene; procuparea cu privire la viitor);
  • Hărțuire/Bullying;
  • Stimă de sine scazută;
  • Evenimente cu impact traumatic (agresiune, constrângere sexuală, decesul unei persoane apropiate);
  • Tulburările de alimentație (consumul restrictiv sau consumul excesiv);
  • Autovătămarea sau comportamentele riscante;
  • Dificultăți în a face față unei afecțiuni cronice de sănătate sau a unei dizabilități.

Alte motive pentru a apela la un terapeut includ:

  • Dorința de dezvoltare personală, de a dobândi o mai bună auto-cunoaștere;
  • Dorința de a vorbi despre subiecte dificile cu o altă persoană decât prietenii sau familia;
  • Nevoia de a discuta despre sexualitate și relații romantice;
  • Dificultate de adaptare la schimbările din viață;
  • Sentimente de singurătate;
  • Probleme legate de discriminare.

Pe lângă provocările expuse anterior, adolescența poate fi privită și ca o perioadă plină de oportunități. De exemplu, după copilărie, adolescența reprezintă cea mai dinamică etapă de dezvoltare a creierului. Cortexul prefrontal continuă să se dezvolte, acesta fiind momentul când adolescentul poate acumula foarte multe informații și poate integra abilități noi, precum cele sociale, cele executive, de autoreglare și empatia. Acestea sunt necesare în responsabilizare, internalizarea rolurilor, planificarea acțiunilor viitoare și evaluarea implicațiilor luării deciziilor.

Adolescența poate fi privită și ca o oportunitate de remediere a lacunelor și vulnerabilităților experimentate în copilăria timpurie (de exemplu, cercetările arată că adolescenții pot recupera deficitele de greutate și înălțime, în cazul în care au trăit în medii defavorizate social și pot progresa în privința abilităților lingvistice, a vocabularului receptiv și a cunoștințelor generale, în urma programelor psiho-educaționale).

De asemenea, adolescența este o perioadă în care se creează și se consolidează obiceiuri de viață. Astfel, este necesar ca părinții, dar și profesioniștii din domeniul sănătății, prin programele dezvoltate de aceștia, să pună accent pe beneficiile comportamentelor pozitive pentru sănătate (de exemplu, activitatea fizică și dieta sănătoasă), pe tot parcursul vieții.

În concluzie, investiția în bunăstarea adolescenților, în sănătatea lor fizică și psihică este cea mai bună realizare pe care părinții o pot face.