Pierderea unei sarcini și simptomele emoționale care pot apărea ulterior au implicații asupra sănătății psihologice a femeii. Avortul spontan este una dintre cele mai frecvente complicații din timpul sarcinii și provoacă o mare suferință atât pentru femeie, cât și pentru partenerul de cuplu. Atunci când pierderea sarcinii se repetă, medicii susțin că este vorba despre o tulburare clinică care poate avea multiple cauze.

Printre simptomele emoționale care apar în urma unei pierderi de sarcină se numără depresia, anxietatea și durerea. Vârsta înaintată a femeii, faptul că nu are încă un copil biologic, suportul social redus și pierderile de sarcină anterioare pot fi factori declanșatori pentru depresie și anxietate clinică.

Izolarea socială după pierderea unei sarcini le crește femeilor vulnerabilitatea către a dezvolta depresie. Depresia este asociată în mod semnificativ cu schimbări negative ale vieții, cum ar fi deteriorarea relației de cuplu din cauza sprijinului reciproc slab perceput și se poate transforma într-o tulburare depresivă majoră. În aceeași măsură, femeile pot dezvolta și tulburări de anxietate.

De asemenea, pierderea este însoțită de durere, extrem de complexă în comparație cu reacția emoțională care nu implică doliul. Astfel, femeile manifestă nevoia de suport emoțional și asistență psihologică pentru ventilarea, procesarea durerii și a pierderii, pentru a facilita acceptarea și integrarea experienței în contextual de viață.

Studiile, dar și recomandările ESHRE* subliniază nevoia femeilor, dar și a cuplului per ansamblu, ca specialiștii în sănătate publică să privească cu mai multă sensibilitate și empatie pierderea lor. De asemenea, pacientele își doresc să aibă acces la îngrijiri medicale care să adopte o abordare axată pe cuplu și care să includă un acces mai timpuriu la testare și tratament, furnizarea de informații și îngrijiri psihologice și de susținere. De obicei, pacientelor li se recomandă intervenții psihosociale, care au ca scop optimizarea stării emoționale, a funcționării biologice, dar și dezvoltarea resurselor adaptative, pentru a face față situației de doliu.

Studiile arată că intervențiile psihosociale sunt eficiente în îmbunătățirea stării emoționale în rândul femeilor care au avut o pierdere de sarcină.

Astfel, psihoterapia își propune următoarele obiective:

  • clarificarea simptomelor și a dificultăților
  • diminuarea anxietății, a durerii și a simptomelor de depresie
  • îmbunătățirea sistemului de sprijin social și a funcționării sociale
  • facilitarea acceptării și a rezilienței
  • integrarea traumei

Chiar și online, psihoterapia (individuală sau de grup) poate fi eficientă, cu efecte stabile pentru femei. Mai mulți cercetători au arătat că procesul de reintegrare în tratamentului traumei este susținut de împărtășirea dificultăților cu alte persoane. Beneficiile psihoterapeutice apar și în urma sentimentelor de validare emoțională, susținerii percepute și sensului pe care femeile îl descoperă prin exprimarea traumei și a părților vulnerabile.

Astfel, intervențiile psihologice ajută femeile să facă față aspectelor pozitive, previzibile și aspectelor negative imprevizibile ale avortului spontan. De asemenea, implicarea într-un astfel de demers terapeutic le ajută să aibă speranțe realiste, să găsească sens, curaj și putere de a privi înainte.

*ESHRE- European Society of Human Reproduction and Embryology / Societatea Europeană de Reproducere Umană și Embriologie